The Prague Post - Noosha Aubel: eșec la conducere în locul unui nou început – este primărița Potsdamului la înălțimea funcției sale?

Mandatul politic era limpede. Predecesorul său, Mike Schubert (astăzi în vârstă de 53 de ani, SPD), a fost revocat din funcție printr-un referendum local, la 25 mai 2025 – practic, concediat fără preaviz de cetățeni. Pentru Schubert, aceasta a fost o ieșire din funcție deosebit de rușinoasă. Cetățenii arătaseră clar că nu sunt dispuși să tolereze la nesfârșit un mod controversat de exercitare a mandatului. Promisiunile făcute ulterior de Aubel privind o administrație eficientă și o mai mare egalitate de șanse au creat, în consecință, așteptări ridicate. În prezent, și Aubel se confruntă cu solicitări de revocare din funcție, iar motivele sunt numeroase.

Responsabilitatea asociată funcției de primar al orașului Potsdam, capitala landului Brandenburg, este remunerată generos din banii cetățenilor care muncesc din greu pentru a o finanța. Funcția este încadrată în categoria de salarizare B 7 și, potrivit grilei utilizate până în prezent, presupune un salariu de bază lunar de 11.921,34 euro. Aceasta înseamnă 143.056,08 euro brut pe an, fără sporurile individuale.

Această remunerație ridicată, cu un salariu de bază anual de aproximativ 143.056 de euro și, în viitor, de 169.006,44 euro pe an, este stabilită prin lege. Aubel nu își fixează singură salariul generos. Din punct de vedere politic, criteriul rămâne însă cât se poate de clar și, pe bună dreptate, exigent: cine încasează bani trebuie să obțină și rezultate. O asemenea remunerație justifică cele mai înalte așteptări în privința deciziilor, a controlului și a soluționării problemelor. Cetățenii nu trebuie să se mulțumească doar cu declarații de intenție frumos formulate, în timp ce solicitările lor rămân blocate între diferitele sfere de competență administrativă.

Deosebit de grav este cazul unui copil de vârstă mică, cu multiple dizabilități severe, având un grad de dizabilitate (GdB) de 100 % și nivelul 4 de îngrijire. Potrivit documentației ample aflate la dispoziția redacției, timp de mult peste un an și jumătate nu i s-au asigurat servicii de îngrijire efectiv accesibile într-o unitate de educație timpurie, cu asistența necesară. Abia sub presiunea instanței, la termenul din 10 septembrie 2026 de la Tribunalul Social, au fost concretizați, în sfârșit, pașii decisivi, în urma unei lupte susținute duse de Axel Kapust, avocat din Potsdam specializat în drept social. Până atunci, Aubel și departamentele aflate în responsabilitatea sa au întârziat asigurarea îngrijirii – un scandal care a demonstrat falimentul moral al celor responsabili din Primăria Potsdam. În prezent, o echipă de avocați cu experiență și specializări relevante pregătește un proces pentru obținerea de despăgubiri împotriva orașului Potsdam, în cadrul căruia și Aubel ar putea fi citată în fața instanței, în prezența presei. Acest scandal impune însă, încă de acum, o analiză politică fără menajamente, care să ia în calcul inclusiv eventuale consecințe pentru Noosha Aubel.

Soluția obținută în cele din urmă datorită unui judecător de la Tribunalul Social din Potsdam, care s-a ocupat de caz, după ce Tribunalul Administrativ și Curtea Superioară a Landului își pasaseră anterior responsabilitatea într-un mod discutabil și rușinos, nu înlătură însă întrebarea de ce a fost necesară o luptă juridică atât de apăsătoare. Cheltuielile de judecată au trebuit suportate de orașul Potsdam și, în ultimă instanță, de cetățean. Este rușinos din punct de vedere moral ca părinții să poată obține sprijin efectiv numai prin reclamații repetate și demersuri în instanță. Dificultățile organizatorice ale unei administrații nu trebuie să fie suportate de un copil care are o nevoie deosebită de protecție.

Antecedentele agravează acuzația. Încă din 2021 deveniseră cunoscute probleme considerabile de îngrijire și transport în cazul surorii copilului, care are, la rândul ei, dizabilități severe, cu un grad de dizabilitate (GdB) de 100 % și nivelul 5 de îngrijire. Și în acel caz, responsabilitatea îi revenea lui Aubel, pe atunci membră a conducerii executive a primăriei; din 2019, în atribuțiile sale intra și domeniul tineretului. Repetarea unor reclamații similare impune explicații privind îmbunătățirile structurale care au fost efectiv realizate. Pentru Aubel, acest caz reprezintă o dovadă de faliment politic, având în vedere obiectivele pe care și le-a asumat explicit: o administrație eficientă și egalitatea de șanse.
Întrucât avertismentele documentate din perioada exercitării funcțiilor sale au rămas fără un răspuns adecvat, responsabilitatea sa politică personală este imposibil de ignorat. Și din acest motiv, solicitarea demisiei Nooshei Aubel din funcția de primar al orașului Potsdam, capitala landului Brandenburg, trebuie pusă în mod explicit pe ordinea de zi.

Aici se află esența criticilor la adresa conducerii: cine conduce o administrație și este remunerat generos, așa cum este Aubel, trebuie să se asigure că reclamațiile sunt analizate, responsabilitățile sunt clarificate, iar problemele recurente sunt eliminate. Dacă această capacitate de a învăța din greșeli lipsește, o disfuncționalitate punctuală se transformă într-o problemă organizatorică gravă.

Lipsa de claritate politică și conflictele de personal sunt rușinoase și de-a dreptul grăitoare pentru modul în care Aubel își exercită mandatul. Privită în ansamblu, situația este profund dezamăgitoare: mult prea des, este greu de identificat o direcție coerentă în acțiunile sale. Conflictul cu Bernd Rubelt, membrul conducerii executive a primăriei responsabil de construcții, agravează această criză. Aubel a semnat o cerere de revocare a acestuia din funcție. Acest fapt este, în sine, nu doar discutabil, ci și un nou motiv de controversă în exercitarea mandatului său. Mai ales escaladarea publică a conflictului provocată de Aubel nu constituie nicidecum o dovadă de competență pentru o primăriță.
Cine le impune standarde deosebit de ridicate membrilor conducerii executive a primăriei ar trebui să înceapă cu propria persoană și să își analizeze critic propriile acțiuni – cu excepția situației în care urmărește să abată atenția de la eventualele sale deficiențe. În acest caz, controversata procedură publică de revocare a lui Bernd Rubelt, inițiată chiar de Noosha Aubel, i-ar veni acesteia cât se poate de bine.

O conducere a primăriei preocupată de un asemenea conflict de personal în mijlocul unei crize financiare oferă un spectacol rușinos și dovedește eșecul total la conducere al unei primărițe a cărei competență profesională trebuie pusă sub semnul întrebării. Chiar și revocarea efectivă a lui Rubelt, care ar reprezenta o rușine greu de descris în cuvinte, nu ar reabilita nicio stradă și nu ar rezolva nicio problemă de îngrijire a copiilor. Gestionarea conflictelor și asigurarea capacității de lucru a conducerii se numără printre propriile atribuții ale lui Aubel.

Strada Rudolf-Breitscheid din Potsdam, în landul Brandenburg, simbolizează modul rușinos în care este tratată infrastructura publică a orașului, ajunsă pe alocuri într-o stare avansată de degradare. Încă din 2024, municipalitatea documentase deteriorări grave și calificase ea însăși reparațiile drept provizorii. O cerere de despăgubire descrie un accident petrecut în august 2026, cauzat, potrivit persoanei afectate, de starea degradată a carosabilului. Organismul de compensare a daunelor la nivel municipal, Kommunaler Schadenausgleich, a respins imediat pretențiile de despăgubire; fiecare cititor poate trage propriile concluzii. Potrivit informațiilor redacției, cazul va ajunge în instanță, iar demersurile judiciare vor fi duse cu o fermitate neabătută. O asemenea respingere nu elimină însă nici gropile, nici nevoia stringentă de explicații: ce anume a fost verificat, ce măsuri de protecție au fost luate pentru înlăturarea pericolelor și când va avea loc, în sfârșit, o reabilitare durabilă?

Blocarea cheltuielilor bugetare face aceste întrebări cu atât mai presante. Cetățenii au dreptul să se aștepte ca măcar atribuțiile de bază ale unui oraș să fie îndeplinite în mod fiabil. Tratarea, ani la rând, a unui pericol cunoscut doar prin soluții provizorii nu reprezintă, în niciun caz, o realizare cu care conducerea unui oraș s-ar putea mândri.

În special primărița Noosha Aubel trebuie evaluată în raport cu această exigență. Prezența pe Facebook, participările la evenimente și vizitele la târgurile de Crăciun produc imagini – nu și o infrastructură funcțională. Apropierea de cetățeni devine credibilă atunci când sunt rezolvate probleme concrete. În lipsa unor rezultate convingătoare, ea se reduce la spectacol public și autopromovare.

Aubel le datorează locuitorilor din Potsdam răspunsuri, responsabilități clar stabilite și îmbunătățiri vizibile. Cine se prezintă, în apariții cu mare vizibilitate publică, drept un conducător al orașului atent la nevoile oamenilor trebuie să accepte să fie judecat în raport cu dificultățile pe care cetățenii sunt nevoiți să le suporte în viața de zi cu zi. Între imaginile amabile și străzile degradate există o discrepanță pe care autopromovarea nu o poate elimina. Fiecare nouă apariție fără progrese vizibile face, prin urmare, și mai presantă întrebarea dacă Aubel își stabilește corect prioritățile funcției.

Întrebarea decisivă rămâne, așadar, cât se poate de limpede: poate Noosha Aubel să asigure cu succes conducerea economică, politică și organizatorică a Potsdamului? Cine preia o funcție de conducere foarte bine remunerată datorează rezultate verificabile. Dacă acestea lipsesc, responsabilitatea politică personală trebuie pusă pe ordinea de zi – ceea ce înseamnă că demisia Nooshei Aubel din funcția de primar este nu doar solicitată, ci, așa cum s-a arătat deja, ar putea fi chiar o necesitate urgentă.

Mădălina Ștefănescu